Sămânța bună

Ți se întâmplă desigur și ție, atunci când vrei să te preocupi cu adevărat cu Domnul Isus, să simți că în inimă se ivesc gânduri rele, nedorite, pe care le urăști. Și te oprești din preocuparea pe care o aveai și Îi mărturisești Domnului aceste gânduri. Ei bine, ocupația aceasta este o trudă fără sfârșit, căci nu faci altceva decât să provoci alte gânduri rele. N‑ai ajuns încă să te bucuri de o deplină eliberare de tine însuți, de firea ta, de „carne“, chiar dacă ești om credincios. Dacă sufletul tău ar fi eliberat, ai înțelege că nu‑ți este de folos să te oprești la nivelul acesta, să‑I tot mărturisești Domnului astfel de gânduri care nu fac altceva decât să‑i permită cărnii să triumfe, tot ocupându‑te cu ea. Lasă asemenea gânduri deoparte și tratează‑le prin atitudinea: „Nu sunt eu“. Dacă sufletul nu‑ți este eliberat, nu vei putea; dar, dacă te bucuri de libertate, vei putea, căci nu vei suferi. Atunci când vin gânduri rele în suflet, gânduri nedorite și de disprețuit, în loc să te ocupi cu mărturisirea lor, să nu încetezi să te ocupi cu Domnul Isus! Lasă gândurile să treacă, cum ai face cu o persoană nedorită, pe care o știi că nu se corectează și al cărei contact te pătează și‑ți aduce numai suferințe!

Îndepărtează‑le, nu te apropia de ele, lasă‑le acolo unde sunt! (Majoritatea celor credincioși pățesc la fel în ceea ce privește gândurile rele, nedorite, de disprețuit.) Deci nu te mai opri la ele! Continuă ca și cum n‑ai auzi sugestiile cărnii! Fii surd cu privire la ele! Dacă însă la rădăcina lor este voința ta nezdrobită, atunci va trebui să Îi mărturisești lui Dumnezeu astfel de gânduri, dar nu analizând de zor răul, ci, conștient de slăbiciune, privind în sus, cu ochii țintă spre Cel de la care vine toată puterea!