Sămânța bună

Sirienii ies în cete și iau ca prizonieră o fetiță din Israel. Ea slujește pentru soția lui Naaman. Ce contrast vedem aici! Căpetenia oștirii siriene, oglindirea a tot ceea ce este mai mare și mai de dorit în lume, este lepros. Mâna lui Dumnezeu apasă asupra lui în judecată. Cât despre fetiță, ea este smulsă din țara și din rudenia ei și adusă captivă printre sirieni. Dar fetița roabă aduce cu ea pe pământ străin comoara cunoașterii lui Dumnezeu. Căpitanul sirian nu poate să fugă de sub puterea malefică a bolii care îl degradează din zi în zi. Toate bogățiile lui nu aduc niciun strop de ușurare. Dar fetița captivă îl cunoaște pe profetul prin care Dumnezeu lucrase în mod glorios în Israel în timpul acela. Și îi spune stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la profetul acela din Samaria, profetul l‑ar tămădui de lepra lui“. Ce simplitate mișcătoare! Fetița îl cunoaște pe profet și, cu siguranță, pe Dumnezeul profetului. Fără nicio ezitare, ea crede nu numai că are puterea, dar și voința de a‑l vindeca pe stăpânul ei. Cuvintele fetiței sunt ca un suspin spontan al inimii întristate de condiția disperată pentru care nu există niciun remediu. Ce credință și ce compasiune în cuvintele copilei când îl trimite la profetul din Samaria! Ce expresie a gândului curat, într‑o inimă credincioasă!

Păcatul și mizeria ne înconjoară din toate părțile, dar, vai, prea adesea nu ne dăm seama, căci suntem marcați de cea mai rece lipsă de sensibilitate! Avem noi conștiența faptului că în Domnul Isus găsim remediul pentru toate durerile? Biet păcătos, dacă cel puțin ai cunoaște…! Când Domnul Isus era pe pământ în umilință, vindeca bolile celor care veneau la El.