Sămânța bună

În anii ‘40, când se dădea alarma pentru bombardamente, toți se adăposteau rapid în subsoluri: unii în pivniță, alții în metrou, alții în adăposturi antiaeriene. Alarmă nocturnă! Fugiți în pivniță! Cartofi cruzi… Privațiune și bombardamente! Aceste elemente au dispărut de atunci în majoritatea țărilor, dar nevoia de un adăpost adevărat se face simțită acum mai mult ca niciodată. Nenorocirea este că nu‑i suficient să fugi, căci un inamic tot trebuie să înfrunți. Adversarul produce curse la scară industrială. Dar Psalmul 91 ne promite că „cel care locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic“. „Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și te vei adăposti sub aripile Sale; adevărul Său este scut și pavăză“ (Psalmul 91.1,3,4). Ce siguranță! Urbanizarea prevede pentru casele individuale chiar adăposturi antiatomice. Dar adăpostirea trupului nu este cel mai important lucru, pentru că trupul este prin el însuși un adăpost: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; temeți‑vă mai degrabă de Acela care poate să omoare și sufletul și trupul în gheenă“ (Matei 10.28).

Sângele Domnului Hristos este cel mai bun adăpost. El era simbolizat prin sângele mielului înjunghiat de care se folosea poporul Israel în țara Egiptului, pentru a se pune la adăpost de îngerul devastator. Sub semnul sângelui aplicat pe pragul ușii, întreaga familie se odihnea la adăpost și în pace. Așa este sângele Domnului Isus. Credința ta să mărturisească cu îndrăzneală atunci când vrăjmașul îți amenință pacea și bucuria, iar tu vei rămâne la adăpost, sub aripile Celui Atotputernic.