Sămânța bună

Septembrie 2011. De patru zile plouă necontenit. Pârâiașele au devenit torenți periculoși care se varsă în Rin. Un tren Intercity merge pe linia de lângă Sankt Goar, Germania. Dintr‑odată, în urma unei alunecări de teren, blocuri masive de stânci blochează calea locomotivei. Mecanicul nu poate frâna atât de repede încât să nu intre în mormanul acela. Locomotiva electrică cea grea este aruncată de pe linie. Opt sute de oameni folosesc ieșirile de urgență. Aproape toți scapă, fără să fie răniți. Locomotiva a ajuns pe linia din direcția opusă și pare a fi un miracol că, pe acea linie foarte circulată, nu a trecut atunci nicio garnitură. Dacă ar mai fi venit alt tren, cu siguranță că ar fi fost morți și răniți și poate că o parte dintre vagoane ar fi ajuns în Rin. O pierdere a semnalului a făcut ca o asemenea ciocnire să nu se producă. A fost oare o coincidență? Și povestea nu s‑a încheiat. În mod normal, trenul Intercity circulă cu vagoanele de pasageri în față, dar, din cauza unei defecțiuni la acea cursă, de data aceasta în față a fost pusă locomotiva. Dacă ar fi fost în spate, atunci ea ar fi împins întregul tren, deraind toate vagoanele. Să fie oare din nou doar o coincidență?

Poate că mulți abia mai târziu au înțeles că ceea ce se întâmplase nu era tocmai cel mai rău lucru. Și au mulțumit. Dar cui să‑i fi mulțumit ei? Mecanicului de tren? Norocului? Sau Dumnezeului glorios? Ce bine este de toți cei care știu că viața lor este în mâinile lui Dumnezeu și că au ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi și de aceea vin să‑I mulțumească pentru salvare și ocrotire! Uneori se întâmplă să fim în pericol și nici să nu avem idee de aceasta, iar după ce am fost salvați, uităm iar.