Sămânța bună

Mulți ofițeri britanici și indieni au fost conduși la Isus Hristos prin lucrarea binecuvântată a lui Samuel Hebich (1803‑1868), misionar în India. Într‑o zi, un ofițer aude pași pe podeaua verandei, iar în camera lui intră domnul Hebich, un om înalt, cu o înfățișare ciudată, îmbrăcat cu o haină lungă și largă, neagră. „Bună ziua!“, spune Hebich, apoi, după o scurtă tăcere, adaugă: „Adu‑mi Cartea“. Ofițerul niciodată nu citise din ea, deși avea un exemplar. „Deschide la primul capitol din Geneza și citește!“, îi spune Hebich. — „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric.“ — „De ajuns! Închide Cartea! Să ne rugăm!“ Apoi ciudatul vizitator îi strânge mâna și pleacă. În ziua următoare, ofițerul se simte foarte tulburat înăuntrul lui. Încă o dată aude sunet de pași și domnul Hebich apare din nou. — „Adu Cartea! Deschide la primul capitol din Geneza și citește!“ — „Și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.“ — „De ajuns. Să ne rugăm.“ În acele momente, ofițerul ascultă o rugăciune cum n‑a mai auzit niciodată. Hebich vorbește ca și cu un prieten intim, spunându‑I Tatălui despre tânărul ofițer și implorându‑L să‑i descopere nevoia de mântuire. Și iarăși pleacă. Cum a petrecut timpul până a doua zi, nici el nu știe. — „Oh, domnule Hebich, totul este clar pentru mine acum. Ce trebuie să fac?“, îi spune el a doua zi. Misionarul, privind la el cu dragoste, îi spune: „Și Dumnezeu a zis: «Să fie lumină». Și fost lumină“. Ei au îngenuncheat împreună. Lumina a strălucit în inima ofițerului și el s‑a rugat pentru prima dată în viață. Dacă a înțeles vreodată un om nevoia sa de un Mântuitor, acest ofițer a fost acela, bunicul generalului Sir William Dobbie, viteazul apărător al insulei Malta.