Sămânța bună

Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ ca Om, este Lumina lumii. Strălucirea Lui îi dezvăluie omului plasat în această lumină pe de o parte ce este în biata lui inimă și, pe de altă parte, care este calea spre mântuire: oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu va fi judecat. Dar cei mai mulți se îndepărtează de această Lumină strălucitoare, pentru că nu vor să se pocăiască și să se întoarcă de la păcatele lor. Preferă să rămână în întuneric: „Oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, pentru că faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19). Nu vor să vină la Mântuitorul, pentru că nu sunt dispuși să renunțe la viața lor păcătoasă. Invitația Fiului lui Dumnezeu de a‑L urma este făcută personal: „Cel care Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

Toți cei care au decis personal să facă acest pas nu mai sunt în întuneric. Viața lor devine luminoasă, pentru că se află în lumină. Prin credință, sunt conectați la Fiul lui Dumnezeu, care le luminează calea și le dă împlinire în viață. Ei înșiși devin purtători de lumină. Așa cum o cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă vederii (Matei 5.14), tot așa viețile noastre de creștini ar trebui să fie o lumină care să fie văzută. Dacă, de pildă, la restaurant ne rugăm înainte de a mânca sau dacă la serviciu ne străduim să nu facem nimic greșit sau să ajutăm un coleg suprasolicitat, acestea sunt ocazii de a răspândi lumină, arătându‑le oamenilor că Dumnezeul nostru este drept și milostiv. Însă, fără o comuniune zilnică cu Domnul Isus, nu suntem capabili să dăm mărturie despre El.