Sămânța bună

Bulevardul este aglomerat și zgomotos. Autobuze, mașini și camioane în coloană și pietoni care se grăbesc. Dintr‑odată unii se opresc, pentru că un om în zdrențe merge pe marginea drumului înjurând tare, ca pentru el, încontinuu. Înjurăturile lui acoperă chiar și zgomotul traficului. Îi ies din gură cele mai josnice și mai murdare cuvinte; un torent necontenit. Cei mai mulți dintre trecători clatină din cap la acest spectacol ciudat. Sigur că omul care blestema băuse alcool și astfel își pierduse inhibițiile, dar este oare posibil ca așa ceva să curgă din gură fără să fi fost mai întâi în adâncul inimii? Poate cineva rosti cuvinte atât de urâte, dacă nu le are mai înainte în vocabular sau chiar în gânduri? Și cât de multe blesteme nu rostesc oamenii în mod curent, în fel de fel de situații!?

Se poate ca aceasta să fie o idee nouă pentru tine, faptul că Dumnezeu notează fiecare blestem pe care tu îl rostești. Și El clasifică înjurăturile ca fiind ceva rău, ca un semn de neevlavie. El l‑a creat pe om după chipul Său și ar vrea ca tu să fii o reprezentare a firii Lui. De asemenea, mai sunt și alte probleme în afară de blesteme. În viața noastră sunt multe obiceiuri rele, lucruri pe care le facem în mod repetat și care fac rău. Aceste fapte au o cauză lăuntrică, iar ea trebuie eliminată. „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule“ (Psalmul 51.10), s‑a rugat, în mod inspirat, împăratul David. Pentru că noi nu ne putem curăți singuri, Dumnezeu dorește să ne schimbe și să ne curățească inimile chinuite și face aceasta prin credința noastră în Isus Hristos și moartea Lui pe cruce (Fapte 15.9). Atunci suntem făcuți capabili să trăim o viață plăcută Lui.