Sămânța bună

În psalmul de azi, David exprimă în limbaj poetic ceea ce alții, oftând, ar reda, printr‑un limbaj mai dur și mai comun, ceva de genul: Să scap odată de aici!

Câte evenimente prin care trecem nu ne tulbură? Probleme la locul de muncă, dificultăți în familie, suferințe din cauza bolii și a vârstei înaintate, dificultăți în a conviețui cu alții… Pentru unii, acestea sunt pâinea lor de toate zilele. Când nu se zărește nicio finalitate, am dori să emigrăm, să plecăm cât mai departe cu putință, undeva unde să nu mai vedem și să nu mai auzim nimic ce ține de problemele noastre. David dorea aripile unui porumbel, pentru a scăpa de toate nenorocirile.

Sigur că aceasta nu ne rezolvă problemele. Dumnezeu nu îndeplinește asemenea cereri, pentru că ele sunt prostești. Oare nu chiar El acceptă lucrurile care ne tulbură? Nu fac oare parte din planul Lui înțelept toate acestea care ne apasă? Nu se poate fugi din școala lui Dumnezeu!

Deci chiar nu există nicio ieșire? Nu există nicio mângâiere divină? Ba da, căci Dumnezeu ne dă nu aripi ca cele ale unui porumbel, ci aripi de vultur: „Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu‑și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi“ (Isaia 40.31).

Având încredere în Dumnezeu și răbdare, căpătăm putere și curaj, pentru a rezista, în ciuda dificultăților, și pentru a continua călătoria pe calea credinței.