Sămânța bună

Timp de multe secole, trebuia să fii bogat sau să trăiești într‑o mănăstire, ca să poți doar vedea o Biblie. Un exemplar scris de mână costa între 400 și 500 de florini (florinul era o veche monedă de aur bătut, care cântărea 3,5 grame de aur de 24 de carate și care s‑a impus pentru prima dată în anul 1252). Când Johannes Gutenberg (1400‑1468) a inventat presa tipografică cu litere mobile, care se puteau aranja, și a tipărit Biblia, un exemplar costa la început 70 de florini, ulterior 16 florini (prin 1500), iar mai târziu numai 1‑3 florini. Astfel, mulți au putut cumpăra o Biblie. Iar peste câțiva ani, când Martin Luther (1483‑1546) a tradus în limba germană Noul Testament folosind cuvinte din viața de zi cu zi, orice om din afara bisericii o putea și citi. A fost o revoluție a citirii! Citirea și studiul Bibliei nu mai erau doar privilegiul unor experți, căci oricine putea să o citească.

În zilele noastre, în țările în care trăim, nimeni nu trebuie să facă vreun sacrificiu nici pentru a putea cumpăra o Biblie și nici pentru a o putea citi. Dar, deși mai toți au Biblia, cei mai mulți nu o citesc. Pentru ei este fie un document de istorie a culturii, fie o moștenire de familie, fie pur și simplu un obiect pe care se adună praful și de care uneori chiar se jenează când alții zâmbesc în colțul gurii cu ironie văzând‑o la ei. Totuși, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și este cuvânt „viu“ (plin de viață, nu învechit), „puternic“ (are energie și impact), „mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri“ (spune deschis adevărul, fără a căuta să‑l facă plăcut) și pătrunzător, judecând „gândurile și intențiile inimii“.